'Fotoliul roşu' de Veronica Ciobanu

Postat : 30.03.2017
Fotoliul roşu
Nu sunt economist,nici jurist ,nici poet,nici inginer,nici medic si nici artist. Sunt bibliotecar scolar de ani multi.De ani buni,ani lungi,ani grei si ani ca fulgul, usori si repede trecatori.Ani in care cartile cele mai buneau fost citite, recitite, uitate..Dincolo de ani, insa ,profesia mi-a facut un dar unic, incomparabil si poate insesizabil de cei pentru care nu sunt decit un simplu bibliotecar..Mi-a daruit atmosfera cartilor prin care multiau ajuns  sa fie oameni sau ceva mai mult..Adica mi-a lasat senzatia de punte a unei corabii uriase pe care tinerii navigatori timid o pasesc si se avinta in mare..    Altfel spus.. sunt bibliotecar scolar. In fiecare zi stau pe scaunul meu rosu si ma uit cu uimire la copiii care zilnic vin si cer carti.Exact,cu uimire ma uit la ei..In era tehnologiei,in era informatiei de consum,acesticopii cer carti...Iar eu stau in fotoliul meu rosu si ma mir.Pentru ca citituleste a 8-a,a 9-a,a 10 –a minune a lumii,daca vreti.Cel putin in secolul 21.    Senzatia certa ca ispita dislocarii valorilor centrale am evitat-o datorita cartii a venit cu timpul.Tot cu timpul s-a mai adaugat si bucuria intimitatii pe care ti-o da o biblioteca si pe care multi o neaga frecventind orice fel de sali,nu si sali de lectura. Sunt curioasa citi tineri navigatori de azi raspund invitatiei la libera gindire,la indrazneala, supunere, franchete si curaj, citind carti? Totusi nu la ghiftuiala cu un amalgam de lecturi aparent inofensive ma refer ,ci la un gust cultivat in timp in familie dar si de cel care de ani de zile indruma, asculta, pune la indoiala, invata. De cel care sta in spatele unor oarecare rafturi de carti avind o oarecare responsabilitate in fata unui oarecare cititor.De bibliotecar.   Cred ca, cautarile unei solutii pentru supravietuirea umanului trebuie reinitiate,pentru ca, se pare,intre bibliotecar si cititor nu stau doar niste rafturi  de carti,ci ceva mai jenant-lipsa curiozitatii.Iar simptomul tinarului plictisit si indiferent din strada vine in calitate de argument.Si tot in calitate de argument vine omul matur plictisit si indiferent,care nu are timp,dorinta sau uita sa fie curios.Lucru extrem de contagios, aceastaamorteala spirituala,care,din pacate,ramine la putere in lipsa unei strategii de stat si care tinde sa devina mostenire genetica pentru urmatoarele generatii.    Pe masura ce viata se misca mai repede si mai repede, exista o dorintatot mai mare de a incetini lucrurile... Pentru ca umanul nu mai face fata 
vitezei.. Acest lucru se reflecta in inmugurirea unei  miscari "lente", in care oamenii isi iau in mod intenaionat timp pentru a finaliza sarcinile care altfel ar putea fi realizate mult  mai repede.O atractie deosebita o auactivitati, cum ar fi tricotatul, gatitul, coacerea piinii, angajarea in calatorii de meditatie si nu de recorduri .E o replica data vitezei, progresului.O replica data de oamenii care simt ca ceva se pierde,ceva dispare.. Poate ar fi cazul sa aplicam aceeasi incetinire si in cazul lipsei totale de timp si interes acordat lecturii?     Recent,?ind in cautarea unor solutii ,cel putin din interes profesional,  am descoperit ca exista chiar si o miscarede "citire lenta", care pledeaza pentru recapatarea capacitatii de a te  bucura de o carte de moda veche de hirtie pentru perioade lungi de timp, fara distragerile lumii digitale. Unii oameni chiar au deschis  cluburi de carte, unde se reunesc pentru a citi in tacere, telefoanele fiind oprite.    Asi putea crede ca e ciudat sa plasezi o astfel de prioritate pe o agendaplina de intilniri,discutii,rapoarte,socializare virtuala.Totusi unii o fac prioritar.     Am devenit atit de obisnuiti cu  lectura unor propozitii(exact propozitii,texte integrale nu citim decit accidental) insotite de link-uri si reclame colorate incit este dificil de urmarit progresul lung si adesea serpuit al enunturilor  literare.    Bombardati de informatii si intr-o graba perpetua, majoritatea dintre noi citesc, fara sa realizeze, peste linia de sus a textului, dar apoi in jos in partea stanga a ecranului si doar partial peste celelalte linii , cautind cuvinte importante si titluri.   Daca nu vom urmari in mod activ actul lecturii asa cum este folosit pentru a fi facut, riscam sa pierdem capacitatea noastra de a ne bucura deea - si exista repercusiuni grave: o predispunere cronica la stres,o agilitate mentala extrem de plapinda, capacitate redusa de concentrare si mai putina empatie.  Copiii care citesc ferm,absolut concentrat la scoala,capata un obicei.Iar pe parcurs un obicei devine stil de viata.    Azi,stind in fotoliul meu rosu de bibliotecar,am inteles ca 30-45 de minute pe zi de lectura „vie”este echivalentul unei ore de sport pentru trup. A deconecta TV,telefonul,tableta si a deschide cartea e un antrenament absolut eficient pentru creier.     As vrea sa fac portretul bibliotecarului ideal in contact cu cel al cititorului ideal.Pina la urma va fi acelasi om cu cartea in mina.Si nu va fi omul salilor de  lectura,nici elevul frustrat de obligativitatea 
lecturii,nici batrinul plictisit din holul policlinicii.Va fi omul care s-a aventurat pe o corabie uriasa sa infrunte,sa imblinzeasca si sa asculte marea,fie el punte sau navigator.Va fi omul care,in cautarea profunzimii,crede in carte. Iar acum,va rog sa ma iertati,am un cititor..Tinar si absolut convins ca azi de la biblioteca va pleca cu o lume intreaga sub brat.