STEMA ŞI DRAPELUL

Liceului Teoretic

„Gheorghe Asachi”,

municipiul Chişinău

Explicaţie

S T E M A

Pe roşu, un pal de aur, flancat în capul scutului la dextra de o acvilă heraldică conturnată, iar la senestra de un cocoş, ambele de acelaşi metal, şi încărcat cu litera „M”, roşie, surmontată de o coroană regală, de aceeaşi culoare.

Scutul timbrat de un beret universitar albastru, cu ciucure de aur.

Deviza, cu litere de aur pe o panglică albastră: „Salus in virtute decus!”

D R A P E L U L

Drapelul Liceului Teoretic Moldo-Francez „Gheorghe Asachi” reprezintă o pânză dreptunghiulară (2:3), împărţită orizontal în trei brâie (1:3:1) roşu-galben-roşu, brâul galben, având în centru stema Liceului: pe roşu, un pal galben, flancat în capul scutului la dextra de o acvilă heraldică conturnată, iar la senestra de un cocoş, ambele de aceeaşi culoare, şi încărcat cu litera „M”, roşie, surmontată de o coroană regală, de aceeaşi culoare; scutul timbrat de un beret universitar albastru, cu ciucure galben; deviza, cu litere galbene pe o panglică albastră: „Salus in virtute decus!”.

La 8 februarie 1864, în Chişinău, pe strada Gubernscaia, în casa Grunberg, a fost deschis Gimnaziul privat de fete al lui Liubov A. Beliugova (1827-1871, născută Uspenskaia), cu o durată a studiilor de şapte ani. Din 1870 acesta funcţionează ca gimnaziu public cu denumirea „Gimnaziul public de fete nr. 1” în casa negustorului Şmakov din strada Moscovscaia (azi – bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt). De la 1 iulie 1871 se transformă în Liceul de fete nr. 1 al Zemstvei, cu opt clase. În 1882, Zemstva construieşte un local propriu al liceului, cu două nivele, care s-a păstrat până în zilele noastre (strada Bucureşti, colţ cu strada Puşkin).

În 1895, prin ctitorirea lui Teodor şi Eufrosinia Krupenski şi contribuţia arhitectului Alexandru Bernardazzi, s-a construit Capela Liceului, sfinţită abia în 1922 cu hramul Sf. Mucenic Teodor Tiron (astăzi biserica Sf. Cuvioasă Teodora de la Sihla). (Între anii 1895 şi 1922 a funcţionat o altă capelă, cu hramul Sf. Nicolae, încăperea căreia din 1922 funcţionează ca sală de festivităţi).

În 1917 Liceul nu a funcţionat, iar din octombrie 1918 este redeschis cu denumirea Liceul de fete „Regina Maria” (adresa sa era str. Regele Carol I, nr. 24). A activat până în 1940, editând şi un anuar. În anul de ocupaţie sovietică 1940-1941 nu a funcţionat.

În 1941 a fost redeschis (adresele din 1941: str. I. Brătianu, nr, 64 (1 septembrie 1941, 1943-1944); str. Regele Ferdinand, nr. 115 (16 septembrie 1941)), din 1942 acordându-i-se profilul comercial/ industrial. În aprilie-august 1943 este evacuat la Craiova în localul Liceului comercial de băieţi „Gh. Ghiţu”.

După reevacuarea forţată, liceul este desfiinţat, iar în localul lui, din 1944, se deschide Şcoala medie moldovenească de fete nr. 1.

În 1953 Şcoala medie moldovenească de fete nr. 1 şi Şcoala nr. 4 de băieţi se unesc într-o şcoală mixtă, Şcoala medie moldovenească nr. 1, care din 1954 primeşte numele lui Grigore Cotovschi. Din 1960, prin ordinul Ministerului Învăţământului, aici a fost introdusă studierea aprofundată a limbii franceze. În 1973 a fost dat în exploatare noul bloc al şcolii.

În baza hotărârii Guvernului nr. 484 din 26 decembrie 1990 şi a ordinului Ministerului Ştiinţei şi Învăţământului nr. 18 din 23 ianuarie 1991Şcoala medie moldovenească de cultură generală nr. 1 cu studierea aprofundată a limbii franceze şi gimnaziul nr. 1au fost reorganizate în Liceul moldo-francez „Gheorghe Asachi”. Din 2006 este reorganizat în Liceul teoretic moldo-francez „Gheorghe Asachi”.[1]

Emblema principală a stemei Liceului este palul – o piesă heraldică onorabilă de prim ordin, care în limbaj heraldic sugerează în acest blazon cifra 1, cea care a figurat în denumirea instituţiei în 1870-1917 şi din 1944, determinând întâietatea acestei şcoli în mai multe domenii.

Litera „M” stilizată şi surmontată de o coroană regală, reprezintă cifra regală a reginei Maria[2], cifră care a figurat şi pe Ordinul „Crucea Regina Maria”, instituit în 1917[3]. Ea marchează denumirea liceului din anii 1918-1940 şi 1941-1943.

Culoarea roşie a câmpului scutului, în calitate de culoare feminină, arată în această stemă că instituţia, de la instituirea ei în 1864 a fost concepută pentru învăţământul de fete şi aşa a rămas până la 1953. Culoarea roşie este culoarea supremă heraldică şi mai semnifică curajul, sângele, focul, jertfa, dorinţa de a-ţi servi patria.

Acvilă heraldică care flanchează palul din dextra este preluată din stema municipiului Chişinău[4] şi semnifică faptul că Liceul se află în acest oraş. Acvila este conturnată în semn de curtoazie faţă de celelalte elemente ale compoziţiei heraldice.

Cocoşul care flanchează palul din senestra nu este altul decât cocoşul galic menit să simbolizeze în acest blazonul profilul studierii aprofundate a limbii franceze în Liceu. Acest simbol naţional francez foarte îndrăgit, datând din epoca romană, îşi datorează cariera faptului că acelaşi cuvânt latin gallus desemna şi cocoşul, şi pe locuitorii Galiei[5].

Aurul piesei şi mobilelor heraldice se datorează anumitor condiţii tehnice heraldice. În heraldică aurul simbolizează şi inteligenţa, prestigiul, virtutea, grandoarea, lumina solară[6].

Scutul este timbrat de un beret universitar, numit şi tocă, – unul din cele patru (alături de catedră, cartea deschisă şi inelul de aur) însemne ale funcţiei de profesor în evul mediu[7], astăzi utilizat numai în cadrul unor ceremonii universitare oficiale, atât de profesori, cât şi de studenţi. De obicei, beretul pentru universitari era de culoare neagră[8], culoare păstrată în Republica Moldova pentru instituţiile de învăţământ superior. Culoarea albastră a beretului şi ciucurele de aur arată poziţia Liceului în ierarhia instituţiilor de învăţământ din Republica Moldova: instituţie de învăţământ secundar, general şi profesional, cu asigurarea studiilor medii complete, finalizate cu diplomă de bacalaureat[9].

Deviza, cu litere de aur pe o panglică albastră: „Salus in virtute decus!” („Mântuirea e în virtute, demnitate şi onoare!”) este preluată din stema lui Gheorghe Asachi[10]. Deviza exprimă crezul corpului profesoral şi al absolvenţilor Liceului.

Stema personală a lui Gheorghe Asachi[11] s-a conservat într-un singur exemplar, pe o amprentă sigilară în ceară roşie, destul de ştearsă şi ilizibilă, care se păstrează azi la Arhivele Naţionale din Iaşi[12]. Acesta a fost semnalat de arhiviştii ieşeni în 1973[13] şi publicată cu explicaţii de heraldistul ieşean Sorin Iftimi în 2008[14].

Stema reprezintă un scut rectangular cu vârful în acoladă jumătate-despicat şi tăiat.

În prima partiţiune este reprezentată o liră însoţită de două stele, care ar putea simboliza, după Sorin Iftimi, la modul generic, preocupările artistice ale posesorului (poet, dramaturg, pictor, arhitect). După heraldistul bucureştean Tudor-Radu Tiron, citat de acelaşi Sorin Iftimi, această compoziţie ar putea fi citită ca un herb polonez cu o potcoavă însoţită de două stele, datorat faptului că tatăl lui Gh. Asachi venea din Galiţia. Într-adevăr mai multe herburi poloneze au potcoava ca mobilă principală, cele mai apropiate de compoziţia asachiană fiind herburile Jastrzębiec (pe albastru, o potcoavă cu coarnele în sus, înconjurând o cruce labată, ambele de aur) şi Podkowa (pe albastru o potcoavă de argint cu coarnele în jos)[15] şi nu este exclus ca Gh. Asachi să fi conceput primul cartier al stemei sale printr-o derivare din unul din aceste herburi poloneze. Dar nici ipoteza cu semnificarea preocupărilor sale artistice nu poate fi exclusă, atâta timp când nu ştim calea pe care a mers Asachi, un om care nu a fost deloc străin de heraldică.

În cartierul al doilea apare un obiect rotund, citit de arhiviştii ieşeni la 1973 ca trei cercuri concentrice – o figură heraldică cunoscută. Tudor-Radu Tiron a propus citirea acestei mobile şterse ca un glob pământesc care să simbolizeze preocupările lui Asachi în domeniul ştiinţelor exacte.

În partiţiunea a treia este reprezentat un leu trecând şi ţinând în laba dreaptă anterioară o sabie, o cruce şi o ramură de palmier (sau o pană, spic etc.). Acesta putea fi inspirat de leul purtător de spadă din stema domnitorului Mihail Sturdza, al cărui slujitor devotat şi apropiat a fost Gh. Asachi, dar şi din stema familiei Conachi – un braţ care ţine înmănuncheate o sabie, o cruce şi o ramură de palmier –, mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi fiind un protector al lui Lazăr Asachi, tatăl scriitorului, scriitor şi om apropiat al mitropolitului, dar şi al său, fiind trimis de Veniamin cu o bursă în străinătate.

Sub scut, pe o eşarfă apare deviza „Salus in virtute decus!”, din care azi nu se văd decât primele două cuvinte, dar care a putut fi întregită datorită consemnării acestei devize de istoricul literaturii române George Călinescu[16].

Gh. Asachi a mai folosit o deviză, gravată pe frontispiciul casei sale: „Lucrul şi al meu repaos”, care l-a îndemnat pe poetul V. Gheorghian să scrie un sonet dedicat scriitorului, în care se găseşte şi următoarea strofă:

„Lucrul e a ta deviză şi c-o rară bărbăţie

Ai lucrat şi lucrezi încă prin silinţă şi amor

Aprinzând în a ta ţară a ştiinţelor făclie

La altarul de lumină adunat-ai un popor”[17].

Drapelul a preluat compoziţia drapelului utilizat de Liceu din anul _____, acordându-i o nouă semnificaţie.

Albul pânzei drapelului este albul filei de hârtie pe care se fixează cunoştinţele pentru a fi perpetuate. În acelaşi timp albul, sau argintul heraldic, semnifică curăţenia, inocenţa şi înţelepciunea[18].

Culoarea albastră a brâelor marginale este culoarea cadrului natural: albastrul-azur este culoarea cerului, a infinitului, a visului, a vieţii paşnice şi libere. În heraldică, albastrul este un simbol al fidelităţii şi perseverenţei[19]. Albastrul este, totodată, culoarea identitară a civilizaţiei europene, culoarea Europei unite[20].

dr. Silviu TABAC

Chişinău

8 februarie 2009